Ai curaj pentru marile supărări ale vieții și răbdare pentru cele mici. După ce ți-ai terminat cu bine treburile zilnice, dormi liniștit. Dumnezeu este treaz! – Victor Hugo
Nimeni nu e fericit mereu și cred că e ok. Îmi pare greu de imaginat o fericire continuă, fără pauză, fără pic de .. tristețe. Desigur, cred că există o stare de echilibru pe care anumiți oameni o pot atinge, în sensul că pot alege să rămână neutri indiferent de situație (nu ma refer la situații grave), așteptând să vadă ce le rezervă viața, reușind cumva să-și păstreze calmul. Dar sunt prea puțini. Toți oamenii se consumă, fiecare pentru propriile ”nimicuri”, iar cine susține că nu .. e ipocrit.
Suntem oameni și avem sentimente, gândim, luăm decizii, analizăm. Unii dintre noi sunt mai buni la a-și ascunde sentimentele, alții, în schimb, și le arată prea mult. Și în toată marea asta de diferențe există un element comun.. indiferent de ce alegi să le arăți celor din jurul tău, când ești tu cu tine știi că te consumi.
Am prieteni cu care vorbesc despre diferite situații din viața lor chiar și la câțiva ani după ce ele au avut loc și încă se consumă. Au trecut peste, dar încă se consumă, încă a rămas ceva acolo care-i rănește. Îmi doresc să le fie bine și toate rănile să treacă, să nu mai doară. Am cunoscut câțiva oameni care și-au creat în jurul lor un scut, afișând o indiferență crudă, dar în același timp și o siguranță de sine ce ușor poate fi mișcată, dacă nu chiar dărmată, doar cu un bobârnac. Și fără să vreau, pentru că nu mi-am propus în mod neapărat, am putut să văd dincolo de masca pe care toată lumea o vedea și am apucat să văd puțin din oamenii reali.
Și-am avut surpriza să văd de fapt niște persoane la fel ca oricare altele, poate chiar mai sensibile .. care aveau nevoie în special să fie ascultate, înțelese. Și tot persoanele astea sunt cele care atunci când te apropii prea mult de ele te dau la o parte cu o forță șocantă, dar care atunci când merg pe stradă și văd pe cineva că are nevoie de ajutor se oferă fără să clipească, sunt acele persoane care cumpără mâncare pentru oamenii străzii și mănâncă cu ei pe aceeași bancă, dar n-o fac strigând în gura mare, să vadă lumea, sunt oamenii care chiar oferă ajutor din toată inima, pentru că așa simt, nu pentru că urmăresc ceva, nu pentru că așteaptă ceva ..
Încă mi-e greu să înțeleg multe și oamenii încă mă surprind, atât prin diferențe, dar mai ales prin asemănări. Toți oamenii au nevoie să fie ascultați, să fie înțeleși, să fie tolerați, dar mai mult decât orice, să fie iertați, atât de oamenii din viața lor, cât și de ei înșiși.
Nu-i mereu ușor să ierți, să poți să-ți stăpânești impulsul de a te apăra, de a arunca puțin și tu cu vorbe. Dar de cele mai multe ori merită. Chiar și răutățile trec, chiar și ce crezi tu că n-o să se estompeze niciodată o să dispară în cele din urmă. Doar fii puțin mai atent în jurul tău, mai relaxează-te, mai râzi, mai iartă, mai încearcă să fii iertat. Și ai răbdare. Cu fiecare ”mâine” o să fie mai bine.