Nu poți acumula experiență fără să plătești prețul. Trebuie doar să speri că prețul nu este mai mare decât valoarea experienței pe care o câștigi. Și uneori nu poți ști care este prețul decât după ce ai câștigat experiență.
Experiența este unul dintre lucrurile pe care oamenii le capătă de-a lungul vieții – profesională, emoțională, școala vieții, diferite tipuri, însă aș vrea să mă opresc asupra lucrurilor pe care le învățăm în urma experienței. Mai exact, vreau să vorbesc despre oamenii care nu învață nimic dintr-o experiență, oricât de mult aceasta li s-ar repeta.
Dăm nas în nas cu diferite clișee – că din fiecare lucru ce ni se întâmplă avem ceva de învățat/ că o dată ce ai trăit un lucru dacă ți se întâmplă a doua oară o să știi cum să reacționezi/ că orice șut în fund e un pas înainte etc.. Iar majoritatea oamenilor susțin că o au, experiența. Ce-mi dă mie cu virgulă e faptul că la o mare parte din oameni se poate observa că, deși ei (cred că) o au, n-au învățat nimic din ea. Da, există oameni atât de proști încât Universul chiar trebuie să le ofere de nenumărate ori aceeași situație, iar ei se încăpățânează cu toată forța să nu învețe nimic și dau naștere, astfel, unor experiențe-boomerang, trec prin ele, iar ele tot revin și revin ..
Și-o să punctez exact câteva exemple de experiențe pe care oamenii le trăiesc și de multe ori (cred) ei că au înțeles ce trebuie (not).
- Clasicul – AM FOST RĂNIT ÎN DRAGOSTE + TOȚI/TOATE SUNT LA FEL (așa că mă fac al dreacu`, păi ce, io sunt fraier?) – Răspuns – da, pentru că tot ceea ce tu ai gândit a fost să te transformi în persoana care te-a rănit, despre care nu cred că ai o părere prea bună, pentru că, vorba aia, te-a rănit. Plus că e imposibil ca oamenii să fie la fel. Poate că problema nu e la ei, poate că problema ești tu, dacă atragi persoane la fel dintr-un anumit punct de vedere, e posibil să fie o problemă în subconștient. Oamenii cu certitudine sunt diferiți, poate doar tu te încăpățânezi să rămâi la fel ..
- Prea întâlnitul – AM FOST RĂNIT ÎN DRAGOSTE + NU MAI AM ÎNCREDERE ÎN NIMENI – e normal să treci printr-o stare nu tocmai plăcută dacă cineva te-a rănit sau chiar mai rău, a profitat de încrederea ta, însă, nu toți oamenii sunt la fel (cum cred cei de mai sus), poate că ar trebui să revizuiești ce anume cauți la o persoană, ce anume apreciezi la o persoană, cum îţi dorești să fie și să încerci să nu te mai faci că nu vezi lucrurile care îți transmit mai devreme sau mai târziu semnale că persoana respectivă o să te aducă în pragul de a nu mai avea încredere în nimeni. Există oameni minunați peste tot, trebuie doar să-i cauți unde trebuie.
- Labă tristă – EU LE ȘTIU PE TOATE – N-aveți cum să nu-l știți, că sigur ați cunoscut cândva pe cineva care crede că le știe pe toate. Oamenii din categoria asta sunt unii deosebit de plicticoși, cu care nu prea ai ce să vorbești, pentru că e imposibil să porți un dialog cu ei, pentru că DOAR EI le știu pe toate. De multe ori au tendința de a se contrazice până la epuizarea adversarului, care, dacă-i deștept, cedează primul, că oricum n-are cu cine .. și nici pentru ce.
- Falsul – EU AM TRĂIT MULTE ȘI AM SI ÎNVĂȚAT DIN ELE (dar fac aceeași greșeală) – Aștia-s cinici. Ei doar vorbesc că au învățat, dar, de fapt, n-au învățat nimic. Și problema e că ei fac rău la rândul lor și joacă rolul de victimă, îți fac capul calendar cu fel de fel de învățături pe care le-au căpătat în urma vastei experiențe pe care o dețin, fiind total incapabili să le aplice. Niciodată nu e vina ta, e vina lor. Eu zic că-i vina ta (ăsta de ți-o iei în freză de la fals), că dai prea mult credit unor oameni care nu merită ..
- Penibilul – AM AVUT O RELAȚIE (1!!!) ȘI ACUM NU VREAU SĂ MĂ MAI APROPII DE NIMENI. – E total greșit, total. Este vorba de o relație, una singură, cu o singură persoană. Trebuie să fii puțin înapoiat încât să vrei să te ascunzi în carapacea ta doar pentru că n-a mers cu o persoană. Cred că-i cazul să renunți la atitudinea de struț și să înveți să trăiești, să descoperi că viața nu se oprește la o singură persoană, că exista muuuulte alte persoane mult mai mișto. Viața are un mod interesant de a-ți arăta cine merită și cine nu, nu fi prost să te oprești la prima persoană care nu merită. O să mai fie și altele.. tu tot nu te opri.
Experiența poate să te ajute să ajungi acolo unde-ți dorești, dacă știi s-o folosești în favoarea ta, sau poate, de fiecare dată, să te tragă și mai în jos. Depinde doar de fiecare cum alege să interpreteze ceea ce trăiește, cum alege să reacționeze, ce decide să facă în momentul în care se întâlnește de mai multe ori cu aceeași situație. Și cred că primii pași în a folosi experiența într-un mod favorabil ar fi, în primul rând, să fii capabil, înainte de orice, să identifici unde ai greșit TU, iar în al doilea rând să fii capabil să privești situația într-un mod obiectiv, să vezi cealaltă persoană exact așa cum este ea, cum alege să ți se arate.
Oamenii cu adevărat deștepți, cred eu, stau și se gândesc la experiențele pe care le trăiesc, încearcă să înțeleagă unde au greșit atât ei, cât și cealaltă persoană, și încearcă să evite să facă de două ori aceeași greșeală, încearcă să se îmbunătățească. De frustrați răniți care nu mai au încredere în nimeni, de baiețași care prind ei tot ce mișcă și nu le mai pasă de femei că le-a călcat una inima-n picioare, de femei puternice (alea prea puternice, de nu se mai apropie nimeni de ele), de oameni care doar se folosesc de alți oameni, fiind incapabili de mai mult, cred că ne-am plictisit cu toții. Vă știm textele, nu s-a schimbat nimic, tot triste și penibile au rămas.. Totodată, nu îi condamn pe cei care efectiv n-au capacitatea de a evolua, de a înțelege o situație și de a nu face la rândul lor ceea ce le-a făcut lor altcineva, există câțiva care chiar nu pot.. Nu toți oamenii sunt la fel, nu toată lumea trebuie să gândească, unii se simt chiar bine în ignoranța lor, nu vă bateți capul cu ei, doar vă trag în jos. Oamenii potriviți gândesc .. în primul rând gândesc.